Îmi caut propriul eu noaptea si-mi visez nebunia ţinând seama, în universul real, de neputinţa liberei exprimări si cenzurându-mă în nenumarăte ocazii nefireşti. Fug înspre mine ziua, încercând din răsputeri să evadez din celula vieţii cotidiene si ocrotind felul meu de a fi. Fug între vis si realitate si parcă fug înspre lume. Însă zidul ce mă inconjoară, barierele de cenzură a mintii si a libertătii în exprimare, căutată cu atâta jind dar, paradoxal, practicată atât de rar, îmi blochează calea. Fug mereu de cenzuri, în lumi ireale, create de mintea-mi doritoare. Şi totul aici, împletit în mintea mea, realul univers si universuri ireale suprapuse în gândul meu sedus de aceste minunate lumi, care ma asteaptă în orice moment propice dezlipirii de universul real. Îmi alerg neobosită prin minte si parcă aş căuta ceva cu râvnire. De aceea fug în universurile ireale , oaze de fericire, unde pot avea totul fără restricţii.